Taraful “Grigoraş Dinicu” a fost înfiinţat de CNCR – Romano Kher în anul 2007, misiunea lui fiind aceea de a promova şi pune în valoare muzica autentic lăutărească, aşa cum a fost ea transmisă din generaţie în generaţie de legende ale genului precum Barbu Lăutaru’, Gabi Luncă, Fărâmiţă Lambru, Romica Puceanu şi mulţi alţii. Taraful reuneşte nume cu o rezonanţă deosebită în peisajul muzicii populare româneşti. Activitatea artistică a membrilor săi, pe care vă invităm s-o cunoaşteţi în prezentările individuale, este impresionantă şi vorbeşte generos despre talentul şi performanţa lor artistică. Numele tarafului onorează şi obligă, iar trimiterea la memoria lui Grigoraş Dinicu, un violonist de geniu care a ridicat în picioare spectatori de pe marile scene ale lumii, sugerează virtuozitatea muzicienilor care compun taraful şi care duc cu onoare mai departe numele maestrului.
|
|
Dirijorul Tarafului “Grigoraş Dinicu”, Marin Alexandru, are o carieră muzicală de peste trei decenii la cel mai înalt nivel. La 20 de ani şi-a câştigat prin concurs locul de solist instrumentist într-una dintre cele mai apreciate formaţii de muzică populară din România, Ansamblul Ciocârlia, iar la 34 de ani a devenit, tot prin concurs, dirijorul acesteia. Activitatea sa muzicală a continuat în paralel, astfel că Marin este, de 20 de ani, colaborator permanent al maestrului Gheorghe Zamfir, iar de 15 ani, dirijor secund al Orchestrei Naţionale de Folclor “Gheorghe Zamfir” fondată şi condusă de geniul român al naiului.
În anul 2001, Marin Alexandru a fondat împreună cu Loredana Groza şi Valentin Rupiţă Orchestra Agurida, rezultatul fiind un torent de hit-uri cu care Loredana şi-a relansat cariera muzicală prin orientarea spre muzica lăutărească interpretată în manieră modernă.
|
Citeşte mai mult...
|
|
În casa Mirelei limbajul cotidian este muzica. Ea cântă cu o voce superb timbrată, soţul ei, Marius Mihalache, cântă la ţambal. Cel mic încă mai ia lecţii de la doi părinţi/profesori docţi. Mirela a debutat pe scenă la 11 ani. Sora mamei ei este cea care a încurajat-o să cânte.
A făcut cursuri de canto popular şi canto muzică uşoară şi a abordat cu mult curaj genuri muzicale diferite. Pe primul ei CD, intitulat „Jazz romano”, cântă aşa cum sugerează limpede titlul, un jazz interpretat în manieră romano. A urmat „Dragoste şi foc”, muzică etno-pop. Dar pentru că dintotdeauna marea ei dragoste a fost folclorul, nu uită că pe la 17 ani a imprimat şi o casetă cu muzică populară. A fost începutul carierei ei de succes unde folclorul este vedeta. |
Citeşte mai mult...
|
|
Cariera clarinetistului Vasile Alexandru coincide în mare măsură cu cea a fratelui său, dirijorul Marin Alexandru. Au evoluat împreună pe multe dintre marile scene ale lumii (Olimpia Hall din Paris şi Geneva, Carnegie Hall New York, Geistag Munchen), au acompaniat nume sonore ale muzicii populare româneşti (Maria Ciobanu, Gheorghe Turda şi alţii).
Este solist instrumentist, cu titlu de colaborator permanent, în Orchestra Naţională de Folclor a maestrului Gheorghe Zamfir, precum şi al Ansamblului Ciocârlia. S-a numărat printre membrii fondatori ai Orchestrei Agurida lansată la iniţiativa Loredanei Groza.. Face parte din nucleul de bază al Tarafului “Grigoraş Dinicu”, părtaş al succesului ultimelor turnee şi spectacole, precum şi al lansării CD-ului “Dulce şi amar”. |
|
|
Ca şi colegii lui, a început să studieze muzica la vârsta la care copiii obişnuiţi se jucau nu cu partituri muzicale, ci cu mingea de fotbal. Aşa a început să descifreze, de la vârsta de 6 ani, tainele sunetelor de pe portativ la Liceul de muzică “George Enescu” nr. 1 din Bucureşti (actualul Dinu Lipatti).
A fost component al celor mai apreciate ansambluri folclorice de la noi, precum Ansamblul “Doina” al armatei, Ansamblul Tinerimea Română sau Orchestra Agurida. Este membru fondator al Tarafului “Grigoraş Dinicu” şi colaborator permanent al Orchestrei Naţionale de Folclor “Gheorghe Zamfir”. Activitatea sa artistică l-a purtat pe toate scenele importante din Europa şi din lume, concertând în spectacole alături de artişti români celebri. |
|
|
“Sunt strănepotul violonistului Cristache Ciolac, al cărui nume îl port cu mândrie”. Aşa se prezintă unul dintre cei mai buni ţambalagii din peisajul muzical românesc, Cristache Eugen Ciolac, component al Tarafului “Grigoraş Dinicu”.
Experienţa sa profesională s-a conturat ca solist instrumentist al Ansamblului folcloric “Cununa Carpaţilor” şi al formaţiei Casei de Cultură a studenţilor “Grigore Preoteasa”. A apărut în serialele de succes “Inimă de ţigan” şi “Aniela”. Ness este produsul unei familii tipice de lăutari din tată-n fiu, crescuţi în iubire şi respect faţă de muzică. De la străbunica lui a aflat că “Ciocârlia”, melodia devenită celebră în întreaga lume, a fost compusă de străbunicul lui, violonistul Cristache Ciolac, şi că ea a fost preluată doar pentru a fi pusă pe note de legendarul Grigoraş Dinicu. |
Citeşte mai mult...
|
|
La 6 ani a luat pentru prima dată în mână un instrument (o vioară) foarte hotărât să-i afle toate tainele. Şi nu s-a oprit la acest graţios instrument. În Taraful “Grigoraş Dinicu” cântă la violă, însă la fel de frumos şi pasional supune contrabasul, vioara şi pianul.
“Le stăpânesc pe toate la fel de bine şi în mod profesionist. Este o particularitate a mea de care sunt mândru. Sunt instrumente diferite şi îmi place să le schimb din când în când, ca un leac împotriva rutinei. Când cânţi la un singur instrument, rişti să te plictiseşti. Dar dacă treci la unul nou, simţi altfel şi în suflet, şi în minte, şi la mâini”, explică Marius dorinţa lui de mereu altceva. |
Citeşte mai mult...
|
|
La vârsta la care adolescenţii din România îşi sfâşiau hainele la casa de bilete pentru a-şi asigura un temporar paşaport în paradisul concertelor sale, Adrian Belu îi cânta lui Michael Jackson ca de la profesionist la profesionist.
Avea doar 18 ani. E o amintire dragă, la fel de preţioasă ca inegalabila şansă de a-l acompania pe Luciano Pavarotti în al lui „O sole mio”. Atunci împlinise deja 22 de ani. Adrian provine dintr-o familie de muzicieni apreciaţi în ţară şi în străinătate. Unul dintre verii lui a ajuns instrumentist în Filarmonica de Stat a Poloniei. El, ca şi restul familiei, a rămas în România, unde cântă alături de Gheorghe Zamfir în a lui Orchestra Naţională de Folclor sau alături de Viorica şi Ioniţă din Clejani. A cântat cu Orchestra Radio, „Ciocârlia”, „Cununa Carpaţilor” şi „Agurida”. |
Citeşte mai mult...
|
|
Şi-a clădit pas cu pas o carieră muzicală care a început la 14 ani.De la Ansamblul „Ciobănelul” din cadrul Palatului Copiilor, care i-a marcat frumos copilăria, a ajuns pe scenă împreună cu alţi membri ai unor ansambluri folclorice renumite alături de mari solişti precum Maria Ciobanu, Cornelia Catanga sau Nelu Ploieşteanu.
A fost membru al Formaţiei „Dan Armeanca” şi l-a însoţit pe Marin Alexandru, dirijorul Tarafului „Grigoraş Dinicu” şi al Ansamblului Ciocârlia, în toate marile concerte europene. |
|
|
A devenit vedetă la 10 ani, când a făcut primele înregistrări la radio. Vine din neam de toboşari,a crescut cu muzica în familie, „aşa se face că m-am născut cu acest instrument în mine, îl am în sânge”, spune Dinu.
Cântă toate genurile de muzică, principala sa colaborare actuală fiind cu Formaţia Mahala Rai Banda. Are, totodată, o constantă colaborare cu Orchestra de Folclor a maestrului Gheorghe Zamfir, pe care l-a însoţit în multe şi memorabile concerte. Este părtaş la succesul CD-ului „Lacrimă de jar” cu superba voce a Monicăi Anghel. |
|
|
A început studiul individual la acordeon la vârsta de 9 ani, iar trei ani mai târziu s-a orientat spre chitară. A urcat pentru prima dată pe scenă la 13 ani, iar drumul carierei sale muzicale, început la Şcoala Populară de Artă din Buzău, unde şi-a şlefuit talentul moştenit din familie, a dus spre cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.
I-au rămas în memorie, ca un orgoliu profesional atins în mod flatant, concertele de pe scene din Copenhaga, Malmo, Oslo, Paris, unde a cules aplauze împreună cu artişti ai Ansamblului Ciocârlia şi Orchestra Naţională de Folclor „Gheorghe Zamfir”. Cei doi copii ai săi, care studiază panul la Liceul Dinu Lipatti, îi calcă pe urme, iar aşteptările în ceea ce-i priveşte sunt şi mai mari. O familie de muzicanţi din tată-n fiu care se respectă. |
|
|
